Metodologia cercetării

• Introducere generală: Ce este cercetarea ştiinţifică şi ce înseamnă publicarea de specialitate? Paşi şi reguli esenţiale.
• Alegerea temei: lucrări monografice, istorice, teoretice; teme vechi sau moderne. Paşii căutării şi găsirii temei mari şi etapele restrângerii ariei de cercetare
• Timpul necesar pentru producerea unei lucrări de nivel ştiinţific. Importanţa cunoaşterii limbilor străine – prelucrarea surselor primare şi secundare
• Ce înseamnă calitatea ştiinţifică? Diferenţa dintre temele istorice-teoretice şi experienţele proprii. Schimbarea unei teme actuale într-una ştiinţifică. Relaţia profesională dintre student şi îndrumător
• Accesibilitatea surselor. Tipuri de surse (primare şi secundare). Modul de prelucrare a datelor şi regulile activităţii de cercetare în biblioteci şi arhive
• Compunerea bibliografiei. Sistemul de notiţe şi referinţe.
• Ritmul şi regulile selectării în bibliografie: ce citim şi ce nu? care sunt elementele necesare şi cele secundare din punctul de vedere al temei noastre?
• Cuprinsul ca ipoteză de muncă; notiţe, liste, tabele. Compunerea progresivă a listelor şi tabelelor de prescurtări, surse etc. Modestia ştiinţifică
• Reguli ale limbajului, expresiilor folosite, modul de exprimare. Obiectivitatea ştiinţifică şi subiectivitatea cercetătorului: viziunea critică asupra propriei noastre activităţi.
• Citatul, parafraza şi plagiatura. Regulile stricte ale modalităţilor de a se referi la munca sau cuvintele, ideile altcuiva. Etica profesională şi proprietatea spirituală
• Notele de subsol şi rostul lor. Reguli ale creării unui sistem de referinţe transparent. Sistemul de citate şi referinţe reciproce în cadrul lucrării.
• Indexarea şi cuvintele-cheie în lucrare. Evidenţierea anumitor noţiuni sau idei importante. Italicizare şi folosirea majusculelor.
• Folosirea diacriticelor, transcrierea numelor şi cuvintelor din alte limbi (de ex. hebraica, greaca etc.), prescurtări, accente etc.
• Bibliografia la sfârşitul lucrării. Anexele şi rostul lor. Cuprinsul. Sfaturi pentru editarea şi corectarea versiunii finale ale lucrării. Rostul „ochiului extern” – cererea de ajutor de la colegi pentru a verifica claritatea şi consecvenţa textului.