Dogmatică I

• Conceptul dogmaticii şi conţinutul ei; confesiune şi dogmă; relaţia dogmaticii cu celelalte discipline teologice: producţie şi reproducţie; descrie mai mult şi prescrie mai puţin
• Natura limbajului teologic: analogia, metafora, acomodaţia.
• Noţiunea revelaţiei, Deus absconditus – Deus revelatus, revelatio generalis, revelatio specialis, revelaţie continuă sau încheiată.
• Realităţi considerate a fi sursele revelaţiei: Scriptura, mintea (deism, raţionalism), tradiţie (o singură sursă sau două?), experienţa religioasă (existenţialism, critica lui Feuerbach).
• Cele trei forme ale Cuvântului (Persoana Fiului Divin): cuvântul scris, cuvântul propăvăduit şi cuvântul semnalat (sacrament); principiile reformatorice ale interpretării Scripturii
• Unitatea celor două testamente; principiul Sola Scriptura; relevanţa şi limitele criticii biblice
• Noţiunea credinţei. Credinţa ca cunoaştere şi încredere
• Relaţia dintre credinţă şi intelect; viziunea lui Thomas de Aquino şi Luther; incredulitatea şi feţele ei
• Atributele divine: Dumnezeu ca agape; aseitas, immutabilitas, infinitas, omnipotentia, omnipraesentia; problema suferinţei divine şi a theopaschismului; problema ateismului
• Definirea doctrinei trinitariene şi bazele ei biblice; idei antitrinitariene: Arie, Michael Servet; relevanţa practică; analogii; disputa „Filioque”.
• Conţinutul doctrinei Facerii, modelurile creaţiei, prezenţa lui Dumnezeu în lume; Dumnezeu ca Tată: providenţa (creatio continua, conservatio, gubernatio).
• Unde malum? – problema răului (Irenaeus, Augustinus, Barth); miracolul şi legea naturii
• Omul creat. Doctrina despre „imago dei” şi limitele ei.
• Omul – rezultatul creaţiei şi/sau evoluţiei?