Problema predestinaţiei în arminianism, în teologia lui Karl Barth. Teza lui Max Weber despre efectul economic al doctrinei despre predestinaţie.

Dogmatică II

• Omul păcătos; peccatum originale et actuale.
• Despre voinţa liberă şi servilă. „Simul iustus et peccator”. Disputele dintre Augustin şi Pelagiu, Luther şi Erasmus, precum şi Barth şi Brunner (Natur und Gnade – Nein!); meritul uman şi harul divin
• Incarnaţia, natura divină şi umană a lui Christos, disputa ariană, şcolile Alexandriei şi Antiochiei; aşa-zisa doctrină de „communicatio idiomatum” şi interpretarea ei în tradiţiile lutheriene şi calviniene/bullingeriene
• Glorificarea lui Christos: reînvierea şi ascensiunea. Cele trei oficii ale lui Christos.
• Semnificaţia crucificării şi morţii lui Christos: sacrificiu, victorie, iertare, exemplu moral.
• Natura şi valabilitatea mântuirii în Christos: deificare, îndreptăţire, existenţă autentică, eliberare politică, libertate spirituală.
• Înţelesurile de bază ale predestinaţiei: prelungirea raţională a principiului „sola gratia”, excluderea sinergismului din punct de vedere soteriologic, dar nu şi moral; protecţie împotriva „egoismului salvific” şi a fricii de pierdere a mântuirii.
• Problema predestinaţiei în arminianism, în teologia lui Karl Barth. Teza lui Max Weber despre efectul economic al doctrinei despre predestinaţie.
• Definirea sacramentelor: accedit verbum ad elementum et fit sacramentum. Semnificaţiile botezului. Problema botezului copiilor şi a adulţilor.
• Cina Domnului: transsubstantiatio, consubstantiatio, memorialism.
• Pneumatologie: persoana şi opera Sfântului Duh. Forţă sau persoană? Realitatea transpersonală
• Calităţile şi însuşirile bisericii. Biserica vizibilă şi cea invizibilă, biserica şi statul, relaţia dintre biserica creştină şi religiile mari ale lumii (Hans Küng).
• Împărăţia divină în tensiunea dintre „deja” şi „încă nu”; disputa despre nemurirea sufletului şi relevanţa acesteia în teologia creştină
• Tensiunea dintre „astăzi deja vei fi cu mine” şi „va învia în ziua cel de urmă”. Mântuire universală (Origen), sau existenţa şi dualitatea iadului şi a reprobării.