Dreptul canonic al cultelor religioase descrie biserica ca fiind un sistem organizatoric viu reglementat. El se ocupă de relațiile interne ale bisericii, de legislația ecleziastică, guvernarea ecleziastică, administrația ecleziastică, disciplina bisericii și judecățile. Prin cunoașterea acestor reglementări activitatea bisericii nu va mai fi o zonă incertă, ci o parte integrantă a bisericii fără de care aceasta nu ar putea funcționa.
Systematic Theology
Etica este știința preocupată de acțiunea bună și adecvată a omului. Prin abordare descriptivă și proscriptivă analizează motivația, uneltele, scopurile, consecințele acțiunii, încercând să stabilească norma acțiunii atât pe plan personal, cât și în dimensiunea comunității. Întrebarea lui Immanuel Kant - "cum să procedăm" - este dezvoltată în contextul unor întrebări ca: cine este omul, care este procesul de cunoaștere și ce putem spera. Conform acestei abordări, acțiunea potrivită se definește deci în contextul antropologiei, epistemologiei și al credinței religioase.
Röviden áttekintjük a legfontosabb 20. századi teológiatörténeti állomásokat Jürgen Moltmann: Teológia ma c. könyve alapján. További tájékozódásként Heinz Zahrnt: Az Isten-kérdés - Protestáns teológia a 20. században c. művét használjuk. Ezt követően Moltmann-szemináriumot tartunk Új életstílus, Az élet forrása, Minden végben kezdet rejtezik c. könyvei alapján.
Pe lângă faptul că biserica are propriul ei sistem intern de reguli, ea este de asemenea o organizație funcțională reglementată de legea statului. Cunoașterea acestor reglementări este importantă nu numai în situații conflictuale, ci și în prevenirea și evitarea conflictelor. În cadrul cursului de Drept canonic studenții se familiarizează cu contextul teoretic juridic și dobândesc cunoștințele esențiale pentru practicarea activității lor ca preoți.
Az alábbi dolgozat a francia filozófus Pardonner? című, 1971-ben publikált szövegét elemzi, amely bizonyos értelemben ellentéte a szerző korábbi megnyilatkozásának. Megelőző munkája, a Le pardon (1967) nyugodt kijelentőmódjával szemben a Pardonner? mintha kérdésessé tenné az előző álláspontját.
Ez a tanulmány a felmentés problémáját elemzi Vladimir Jankélévitch gondolkodásában. A felmentés a sértett fél azon próbálkozása, hogy a mélyen elrejtett emberi gonoszságon túl olyan külső mozzanatokat találjon, amelyek motiválhatták az elkövetőt. Az oknyomozó eltökéltségével keresi a választ az "unde malum?" kérdésére.