Prelegerea subliniază importanța recunoașterii în consilierea pastorală. Recunoașterea este esențială în relații, deoarece validează eforturile celor implicați. Dacă dialogul este întrerupt, exprimarea recunoașterii devine dificilă, astfel că aceasta devine adesea sarcina consilierului pastoral. Când consilierul recunoaște nedreptățile suferite de cei implicați și contribuțiile lor la propriul context, aceasta facilitează inițierea dialogului. Prin urmare, recunoașterea este o parte esențială a atitudinii consilierului pastoral.