Tema și structura cercetării

Disertația cercetează cum a utilizat Jean Calvin moștenirea teologică al lui Ioan Gură de Aur în capitolele despre libertatea voinței umane în cartea sa, Institutio Religionis Christianae din 1559. Teza are cinci capitole majore: în primul capitol autorul prezintă cele mai importante stații din viața lui Calvin, unde reformatorul din Geneva a avut ocazia să-și aprofundeze cunoștințele patristice. Capitolul doi prezintă o imagine generală despre citatele și referințele patristice din Institutio Religionis Christianae, respectiv o imagine specială despre citatele din scrierile lui Ioan Gură de Aur. Capitolul trei oferă evoluția ideii libertății voinței umane prin prezentarea celor mai importante momente din istoria filozofiei și a teologiei. În al patrulea capitol găsim analiza celor 12 citate din omiliile lui Ioan Gură de Aur, care au fost folosite de către Calvin ca ilustrații (mai mult) polemice în elaborarea doctrinei despre condiția voinței umane. Ultimul capitol prezintă pe de o parte poziția teologiei moderne în problema libertății voinței umane, iar pe de altă parte rezumă acele aspecte ale dialogului dintre Calvin și Ioan Gură de Aur care pot contribui la formularea cât mai adecvată a doctrinei libertății voinței umane în cadrul teologiei reformate contemporane.

Rezultatele cercetării

Prin faptul că reformatorul orașului Geneva a citit continuu scrierile lui Ioan Gură de Aur, și când a considerat necesar, a și citat din ele, a contribuit la răspândirea cunoștințelor despre patriarhul Constantinopolului – chiar dacă imaginea creată despre el a avut accentele sale subiective. Teza ne arată câteva factori datorită cărora Calvin a misinterpretat învățătura lui Ioan Gură de Aur. Conform opiniei autorului Calvin nu a folosit întregul sistem de argumentare al lui Ioan Gură de Aur în demonstrarea conținutului de adevăr a unei doctrine, ci a selectat unele citate pentru a ilustra doctrina apărată sau polemizată. În același timp trebuie să recunoaștem că deciziile hermeneutice și teologice ale lui Calvin nu sunt întotdeauna explicabile. Problema împotiva căreia polemiza Calvin (ideea libertății voinței umane concepută ca factor teologic activ într-o relație strânsă cu doctrina meritelor) era reală, iar argumentarea biblică al lui Calvin era corectă. Ceea ce era greșită (conform opiniei autorului), era alegerea anumitor citate din literatura patristică. La baza acestui enunț stă opinia autorului, conform căreia Calvin a reproioectat întrebările și problemele specifice lumii vestice (având rădăcinile în polemia lui Augustin cu pelagianismul) în lumea orientală al lui Ioan Gură de Aur, unde problema libertății voinței umane nu s-a ivit cu acelaș accent ca și în occident. Autorul afirmă că în posesia cunoștințelor de astăzi lumea diferită al lui Calvin și al lui Ioan Gură de Aur se poate apropia unul de celălat într-o măsură necesară formării unui dialog edificativ pentru teologia reformată a secolului 21. În acest context aspectele divine și umane ale problemei libertății voinței umane nu terbuie accentuate unilateral, dar nici contrastul dintre cele două aspecte nu terbuie supradimensionat, ci este mai edificativ să vorbim despre complementaritatea acestor aspecte.

Apendixul cu abstractul și tezele lucrării de doctorat, cu un rezumat în limba engleză, poate fi descărcat de pe linkul atașat. Teza de doctorat poate fi găsit și în archiva electronică a Universității din Debrecen, pe acest link.

Conducătorii tezei sunt profesorii universitari Gaál Botond (PhD, DSc, Universitatea de Teologie Reformată din Debrecen) și Pásztori-Kupán István (PhD, Dr. habil., Institutul Teologic Protestant din Cluj-Napoca).