Doctrina inspirației lui Philon din Alexandria și a lui Josephus Flavius este un subiect fascinant, deoarece activitatea creatoare a acestor două personalități coincide cu apariția și răspândirea creștinismului. Amândoi au crescut pe baza tradițiilor evreiești. Philon a trăit în diaspora alexandrină, în timp ce Josephus, născut în Ierusalim, s-a dedicat pietății fariseice. Prin urmare, întrebarea este care sunt termenii și elementele comune și diferite ale concepțiilor lor despre inspirație și ce context explică particularitățile concepțiilor lor.
Alexadriai Philón
Josephus Flavius és Alexandriai Philón Mózes törvényadói, papi és prófétai ihletettségére alapozza a maga inspirációtanát, s mint ahogyan azt – bár eltérő hangsúllyal – mindenik zsidó kegyességi irányzat vallja, hogy a Tóra vitathatatlanul inspirált és csalatkozhatatlan.
„A teljes Írás Istentől ihletett” – olvassuk a 2Tim 3,16-ban az Újszövetség summás megfogalmazott tanítását a Szentírás inspiráltságáról (lásd még 2Pt 1,20-21), s ez olyan hittétel, amelyet nemcsak a keresztyénség vallott, hanem Isten ószövetségi népe is. De miként jutott ez kifejezésre az ószövetség történeti elbeszéléseiben, a prófétai elhívástörténetekben, az íróprófétáknál vagy éppen a Septuaginta fordítása kapcsán, a qumráni közösségben, Josephus és Philón könyveiben, a rabbinikus irodalomban és az egyházatyák írásaiban?
