Apologetica este o ramură a teologiei care își propune justificarea relevanței credinței creștine prin argumente raționale. Caută în permanență să găsească un numitor comun între învățătura tradițională creștină și gândirea contemporană, precum și formele lingvistice ale acestuia, pentru a putea explica celor neinițiați realitatea revelației. Astfel, apologeții din secolele II–III au făcut în mod intens apel la termenii filosofiei grecești în lucrările de apologetică și au încercat să demonstreze cu argumente convingătoare netemeinicia religiozității păgâne.

Apologetics is that branch of theology which seeks to confirm the relevance of the Christian faith through rational arguments. It continuously seeks the common ground and linguistic forms between traditional Christian teaching and contemporary thought, in this way making the reality of revelation available for outsiders. Thus, for example the 2nd-3rd century apologists widely used Greek philosophical concepts and tried to show with persuasive arguments that contemporary pagan religion was untenable.

Ethics is the science concerned with appropriate human behaviour. In a descriptive and prescriptive way, it studies motivation, methods, goals, and consequences, and its own ability to generalize both in an individual and communal sense. Immanuel Kant talks about the problem of “How should we act?” through the correlation of three questions: who is man, how do we know, and, what may we hope for? Thus the description of good behaviour can only be answered through the correlation of anthropology, epistemology and religious faith – rightly declared by moral philosophy.

Scopul disciplinei este de a prezenta studenților învățăturile specifice ale bisericilor istorice, confesiunilor și comunităților mici, precum și practicile bisericești și confesionale ale celor cu care ne întâlnim zi de zi.