Studiul literaturii omileticii ajută la o mai bună înțelegere a fundamentelor predicării bisericești și la o autoevaluare constantă prin cunoașterea activității predecesorilor noștri de renume: unde ne aflăm noi și cum putem îmbogăți moștenirea lăsată nouă, urmându-le exemplul?

Cercetarea omileticii de la începutul secolului XX. este relevantă deoarece lucrările din domeniul omileticii teoretice și practice reflectă concepțiile teologice ale vremii, viziunea asupra lumii a preoților și intențiile lor de reformare a bisericii, ceea ce poate fi o sursă de inspirție și astăzi. În aceste lucrări, căutăm caracteristicile cele mai reprezentative ale epocii, evoluția doctrinelor, problemele sociale, politice și economice care preocupau oamenii și creatorii de atunci, precum și răspunsurile teologice creștine și unitariene bazate pe Biblie.

Din punct de vedere al istoriei cercetării, aceasta înseamnă că ne ocupăm de omiletica tradițională, investigând modul în care predecesorii noștri au predicat Cuvântul lui Dumnezeu într-o anumită perioadă și ce metodologie omiletică considerau demnă de urmat. Facem acest lucru în spiritul exprimat de Imre Gellérd: „Utilitatea istoriei bisericii constă în cunoașterea trecutului bisericii în organizarea și activitatea sa externă. Istoria literaturii predicii completează aceasta și oferă o imagine a vieții spirituale interne a bisericii noastre, a evoluției activităților noastre menite să satisfacă nevoile morale și religioase; a formării și dezvoltării idealurilor și doctrinelor noastre. Literatura predicii dezvăluie trecutul celor două funcții cele mai caracteristice ale bisericii: proclamarea Evangheliei și educația evanghelică. Pe scurt, putem spune: trecutul esenței. [...] Omiletica răspunde la întrebarea în ce măsură predicatorii au încercat să își îndeplinească sarcinile primite de la Dumnezeu și de la biserică, ce așteptări aveau de la ei viața bisericească și socială de atunci și în ce măsură și-au îndeplinit această vocație.”

Metodologic, aceasta ar însemna cercetarea arhivelor pentru lucrările de specialitate destinate preoților și predicile scrise de aceștia, precum și un rezumat descriptiv, cu o atenție deosebită asupra principalelor învățături relevante pentru prezent.