Dacă este martie, atunci Zilele Tavaszy (Zilele Tavaszy este un joc de cuvinte cu aluzii la "Primăvară") la Institutul Teologic Protestant din Cluj-Napoca. Este adevărat, era doar a doua aniversare a unei conferințe teologice care poartă numele filosofului-teolog născut acum 135 de ani, dar parcă am fost într-un tren expres bine călătorit, aproape la limita călătoriei în timp, rătăcind prin peisaje familiare - și mai ales necunoscute. Chiar dacă destinația finală ne-a readus în același loc de unde am pornit atunci când am "schimbat biletele" în fața intrării în aula, cred că nu am ajuns la fel: ci îmbogățiți în cunoștințe, experiențe, întâlniri și modelați de acestea. Pentru că, pe parcursul turului, aproximativ treizeci de observatori au împărtășit colegilor lor de călătorie cum, de pe locurile lor și prin ferestrele lor, văd și interpretează o felie din lumea din jurul lor: înălțimile și adâncimile ei, trăsăturile date de Dumnezeu și construcțiile umane, trecutul și prezentul ei. În momentele călătoriei și în lumea în continuă schimbare, acesta din urmă a fost cel care a reprezentat cele mai mari provocări: pentru că un tren nu are fereastră spre spate, astfel încât trecutul poate fi reconstruit doar din urmele și amintirile sale, iar locomotiva întunecă vederea înainte, astfel încât viitorul poate fi conturat doar pe linia proiecțiilor umane și a promisiunilor divine. Sarcina teologului sistematic este cumva tocmai aceea de a vedea ce - și cine - este ascuns de ochii celorlalți, bazându-se pe înțelepciunea atemporală a trecutului, în fața Împărăției lui Dumnezeu care vine, și de a formula ceea ce este vital acum și care, parafrazându-l pe poetul maghiar Mihály Vörösmarty, poate conduce poporul și lumea înainte.

La ceremonia de deschidere a celei de-a doua ediții a Zilelor Tavaszy, 22-23 martie, Dr. Sándor Kovács, rectorul Institutului Teologic Protestant gazdă, a urat bun venit participanților și a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru conferință, pe care a descris-o ca fiind o întâlnire a minților strălucite și a opiniilor diverse. Discursul de deschidere, în mai multe limbi - maghiară, engleză, germană - a prefigurat faptul că conferința nu se va limita la granițele Bazinului Carpatic, ci va avea o dimensiune internațională. După meditația condusă de studenții teologi, conducătorii și reprezentanții instituțiilor co-organizatoare au urat bun venit participanților: Dr. Olga Lukács, decanul Facultății de Teologie Reformată a Universității Babeș-Bolyai, Dr. Sándor Fazakas, șeful Colegiului de Doctori al Bisericii Reformate din Ungaria, și Dr. Béla S. Visky, șeful Departamentului de Teologie Sistematică al Institutului Teologic Protestant din Cluj-Napoca.

Partea tehnică a conferinței a început cu o lansare de carte de referință. După cum a declarat Ries Nieuwkoop, preot olandez și reprezentant al Fundației Juhász István, este mândru că Dogmatica creștină a autorilor olandezi Cornelis van der Kooi și Gijsbert van den Brink, tradusă acum în limba maghiară, este cea de-a 45-a carte publicată de Exit, o editură care există de 15 ani. Dr. Tamás Juhász, profesor emerit al instituției gazdă, a prezentat cu sinceritate și profesionalism critic conținutul manualului de grosime biblică, pe care l-a lăudat ca fiind atât o bună teologie sistematică reformată, cât și ecumenică. El a subliniat în mod deosebit simțul pedagogic și pastoral al autorilor, care se poate discerne în noua lor interogație și abordare a subiectelor teologice. Atât cartea prezentată, cât și conferința în ansamblul ei au fost caracterizate de sintagma deseori repetată Anknüpfungspunkte, care se referă la sarcina eternă a teologiei sistematice de a căuta și de a oferi legături între Evanghelie și toate dimensiunile existenței umane. După prezentarea lucrării, creatorii au fost invitați să stea în spatele pupitrului. Gijsbert van den Brink a subliniat importanța orientării, mai degrabă decât a răspunsurilor gata făcute. Cornelis van der Kooi a subliniat relevanța narațiunii biblice pentru omenirea zilelor noastre, amintind în același timp limitele teologiei, făcând distincția între lucrurile care trebuie spuse, lucrurile care pot fi spuse uneori, lucrurile care nu pot fi susținute niciodată pe deplin și lucrurile care nu pot fi spuse deloc.

După prezentările plenare și prânzul în menajeria Institutului, conferința a continuat în două sesiuni paralele. În prima zi au avut loc două sesiuni a câte șase prelegeri fiecare, iar două sesiuni a câte opt prelegeri fiecare în a doua zi. Vorbitorii au avut la dispoziție 25 de minute pentru a-și prezenta cele mai recente cercetări și pentru a răspunde la întrebările și comentariile participanților. Datorită organizării atente și a disciplinei vorbitorilor, conferința s-a desfășurat fără probleme, chiar și în condițiile unui interval de timp restrâns.

Tehnologia s-a poticnit din când în când, ceea ce a confirmat că aici, într-adevăr, invizibilul trebuie prezentat și văzut. Întrebarea de deschidere, dacă nu este cinic să organizezi o conferință într-un moment de incertitudine și confuzie dramatică tot mai mare la nivel mondial și dacă există o rațiune de a fi și o relevanță pentru o astfel de muncă intelectuală, a primit un răspuns puternic, nu numai prin ideile interesante ale prezentărilor individuale, ci și prin imaginea de ansamblu a conferinței. Ceea ce lumea are nevoie cel mai mult, în cea mai mare tulburare, este ca Biserica, așa cum spune Béla S. Visky în prefața programului, să "arate că omul, reînnoit după chipul Creatorului său, este chemat să creeze, nu să distrugă. Este menit să fie solidar, un adevărat administrator și păstor al vieții pe pământ".

Prin urmare, teologia poate și ar trebui să aibă ceva de spus despre toate domeniile vieții. Iar acest mesaj vital trebuie să se bazeze pe o relatare a adevărului veșnic al Evangheliei, învățând de la cei care ne-au precedat și au mărturisit cu perspicacitate și fidelitate dincolo de anii lor despre Cel care este același ieri, astăzi și în veci. Astfel, prelegerile au acordat atenția cuvenită relevanței contemporane a operei omonime a lui Sándor Tavaszy, dar au aruncat și o nouă lumină asupra moștenirii lui Schleiermacher și Bonhoeffer. Într-o perspectivă ecumenică, viața și teologia romano-catolicului Henri de Lubac au reprezentat, de asemenea, un aspect interesant al conferinței. Dincolo de granițele ecumenismului, a existat, de asemenea, loc pentru un dialog interreligios cu privire la diferitele abordări ale mântuirii.

Majoritatea prezentărilor au reflectat asupra problemelor și provocărilor locale și globale ale timpului nostru, căutând paradigme vechi-nouțe de-a lungul cărora mediul nostru, lumea și Biserica din ea pot fi înțelese și, într-o anumită măsură, modelate. Au fost ridicate astfel de întrebări legate de rolul Bisericii și al teologiei în societate și politică (post-creștină?) și de modul în care aceasta este - sau nu - implicată, cum ar fi problema moralizării teologiei, politica koinoniei, teologia politică a suveranității, rezistența activă non-violentă, agricultura și teologia, sau chiar "Ruskie Mir" ca bază ideologică a războiului împotriva Ucrainei, pentru a numi doar câteva titluri.

Prelegerile au fost, de asemenea, caracterizate de o abordare interdisciplinară, aducând teologia în dialog cu diferite discipline. Și în acest dialog, rămânând ferm ancorate în fundamentele confesionale și reformatoare, au fost produse perspective fructuoase care merită reflectate în continuare, fie că este vorba despre implicațiile eclesiologice ale cercetării în rețea, despre relevanța antropologică a neuronilor oglindă sau chiar despre problema vieții private și a iertării în lumea digitală.

Nu în ultimul rând, problematica bisericii și a slujbei a fost, de asemenea, supusă unei reflecții teologice, participanții auzind, printre altele, despre interpretări populare recente ale bisericii, despre conducerea administrativă, despre implicațiile ecleziale ale experienței de credință și despre legătura dintre spiritualitate, vocație și slujire.

Indiferent de domeniul vieții care a fost luminat de "mințile strălucite și opiniile diferite" ale vorbitorilor și participanților la conferință, scopul a fost întotdeauna același: identificarea și demonstrarea legăturilor (Anknüpfungspunkte) prin care Invizibilul devine vizibil în lumea noastră. Întrebările și comentariile constructive de la finalul prezentărilor, conversațiile din timpul pauzelor de cafea și al meselor luate împreună au fost dovezi ale creării acestor legături: nu doar între Evanghelie și existență, ci și între prezentatori și participanți, frați și surori în Hristos.

Prima zi a început cu o lansare de carte și s-a încheiat cu două prezentări de carte la fel de importante. Prezentarea volumului editat al primelor conferințe Tavaszy-days, intitulat "Prostrat, dar cu ochii deschiși" (aluzie la textul [ebraic] din Num 24:16), și cartea de dogmatică, intitulată "Sistemul doctrinei creștine" de Botond Gaál. Apoi, prima zi a conferinței a fost încheiată cu o prezentare a diferitelor opere ale poetul maghiar Jenő Dsida, susținută de artistul de teatru Csaba Marosán.

A doua zi a început cu un angajament reînnoit față de Dumnezeu, iar la scurt timp după prezentările sesiunilor, conferința s-a încheiat cu o evaluare comună, rugăciune și recital de pian. Evaluarea a inclus expresii de mulțumire față de cei fără a căror muncă acest eveniment nu ar fi fost posibil. În atmosfera de încredere care s-a dezvoltat, au existat și critici sincere și constructive, în principal cu privire la aspecte tehnice. Dar mesajul general a fost unul de bucurie, recunoștință și speranță. În cele din urmă, am putut auzi anunțul mult așteptat, însoțit de cererea "save the date": sub conditione Jacobaea, vom organiza cea de-a treia ediție a Zilelor Tavaszy de la Cluj anul viitor, în 20-21 martie 2024, la Institutul nostru.

Sosire. Două zile. Trei lansări de carte. O sută patruzeci de participanți. Două plus douăzeci și opt de prelegeri. Nenumărate strângeri de mână, aprobări din cap de la distanță, scurte schimburi de replici, conversații profunde, comuniune la masă, hrană pentru gândire, întrebări, răspunsuri și iar întrebări. Călătorind împreună, contemplând. În cele din urmă, debarcarea, dispersarea. Congregatio și dispersio. Viața Bisericii lui Hristos în lume. În calitate de participanți, simt că am experimentat bătaia inimii acesteia în cadrul conferinței. Cifrele nu ne pot spune totul. Nici acest raport nu va reușeși, dar încearcă. Sperăm să ne revedem anul viitor!

István Debreczeni
Preot reformat la Aghireș / doctorand

Versiunea video a prelegerilor

Mai multe prelegeri pot fi vizualizate pe YouTube: https://www.youtube.com/@TavaszyNapok/streams