Scopul acestui curs este de a ilustra procesul de interpretare a textelor profetice din Vechiului Testament. Textele profetice au un limbaj specific și o structură literară aparte în contextul biblic. Ei apar deseori ca texte poetice. Mai mult, la cărțile profetice vorbim în general despre pericope scurte cu o origine proprie, independentă. Aceste unități independente au fost reunite în colecții mai mari și cărți de editori și redactori. Ca urmare a acestui proces de redactare, textul final superimpune câteva straturi retorice și teologice. De aceea analiza acestor texte începe la forma finală, dar nu se oprește aici, ci se întreabă de sensuri anterioare ale subunităților redactate.

Ca studiu de caz, acest curs se concentrează asupra cărții profetului Habacuc, care pare a fi fost compus în secolul al 6-lea î.Chr. Această carte profetică se desprinde deci dintr-o eră de o însemnătate aparte pentru Iuda și locuitorii acesteia. În acest secol identitatea poporului este contestată de mai multe schimbări istorice cum ar fi distrugerea templului și prăbușirea societății. Dar această eră este caracterizată și de o renaștere națională în cursul căreia patrimoniul literar iudean a fost colectat și reevaluat. Cartea lui Habacuc prezintă modul în care acest proces de reevaluare conduce la întrbări noi legate de interpretare. Cursul începe cu o prezentare a stării actuale de cercetare a cărții lui Habacuc, subliniind problemele cele mai însemnante, care vor fi analizate în detaliu pe parcursul tratării exegetice a pericopelor individuale aferente.