Istoria dogmei I

Istoria dogmei („Dogmengeschichte”) este o disciplină aflată între disciplinele sistematice şi istorice, care se ocupă de analiza dezvoltării gândirii teologice de-a lungul secolelor. Caracterul istoric îi este conferit de analiza cronologică a evoluţiei teologice, iar caracterul sistematic este garantat de către temele abordate. Materia de bază în semestrul I o constituie prezentarea disputelor teologice împrejurul primelor 2 consilii ecumenice. Prin această metodă studentul nu se familiarizează cu aceste noţiuni doctrinale în mod izolat, ci se întâlneşte cu ele în mediul lor de evoluţie istorică, ceea ce face posibilă însuşirea mult mai profundă a temelor discutate.

Competențe

Competențe specifice

Candidatul se familiarizează cu procesul formării dogmelor, şi prin intermediul aceseia va fi capabil să interprete şi să evalueze dogmele bisericeşti în contextul lor istoric.

Competențe generale

Prin viziunea istorică dobândită la cursuri, candidatul va fi capabil să-şi exprime în mod relevant esenţa mesajului Sfintei Scripturi.

Distribuția fondului de timp

Număr de ore pe săptămână Curs Seminar Practică
2 ore/săptămână 1 1 0
28 ore/semestru 14 14 0
Studiu individual Ore/sem
Timpul total estimat 128
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie și notițe 56
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate și pe teren 29
Pregătire seminarii, teme, referate, portofolii și eseuri 12
Tutoriat 3
Total studiu individual 100

Examinare

Examen oral pe baza celor cuprinse în bibliografia obligatorie şi cea recomandată.

Bibliografie

Carte